In aceste vremuri de restriste in care am reusit sa intoarcem Romania aproape de nivelul la care se afla imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, continuam sa ne vaicarim de ceea ce facem noi insine. Schimbam guverne, schimbam politicieni, cand e unul spunem ca nu-i bun si-l vrem pe celalalt. Iar cand il avem pe celalalt, inevitabil il vrem pe altul. C-asa-i romanul. Daca ploua nu e bine. E urat, nu poate merge la gratar, vin inundatii si se compromit culturile, asa ca vrea soare. Cand e soare iar nu e bine. E prea cald, e seceta si (iar) se compromit culturile, deci asteapta ploaia. Intotdeauna cand o are pe una o vrea pe cealalta. De aceea o si duce atat de bine…
Nu cu mult timp in urma auzeam tot felul de invective la adresa guvernantilor. Boc, Udrea, Videanu, Ungureanu, Berca si toti ceilalti portocalii erau gratulati cu cele mai “nobile” calificative si se dorea schimbarea lor. Se vroia venirea USL la putere, cu Ponta si Antonescu. Iata ca de vreo luna incoace, PDL-istii au pierdut ciolanul. Acum suntem condusi de USL. Dar tot nu e bine. Vad pe site-urile de stiri sau pe cele de socializare tot felul de comentarii, unele de-a dreptul hilare. Sunt acei “Gigi – contra”, carora oricum o dai, tot nu le convine ceva. E normal, pe undeva. Ar fi chiar culmea sa avem cu totii aceeasi opinie. Insa carcotasii de genul lor sunt cam multi. Cam prea multi. Desi in marea lor majoritate comenteaza din strainatate, nici cei ramasi aici nu sunt mai breji. Dar ponderea mai mare o detin cei plecati in alte zari la munca pentru a fi sclavii altora, pentru a ajuta la dezvoltarea unei tari in care ei nu sunt decat mana de lucru ieftina. Am deranjat multe persoane prin acest punct de vedere, insa asta e parerea mea si pana acum nimeni nu m-a convins de contrariu. Ca atatia altii, cunosc si eu o multime de persoane plecate. Si toate, fara exceptie, atunci cand vin in concediu spun aceleasi lucruri: ca si acolo muncesc din greu, de multe ori zi-lumina, ca sunt platiti prost, ca si acolo viata e scumpa, ca si acolo sunt tot saraci comparativ cu nivelul de trai al localnicilor, ca abia reusesc sa stranga ceva bani sa trimita si acasa pentru a-si ajuta rudele ramase aici. Parinti, copii, frati. Cu alte cuvinte traiesc saraci in tari straine cu iluzia o vor duce bine aici, acasa. Insa nu inteleg ca Romania nu-i asteapta pe ei. Romania isi urmeaza drumul si isi faureste ceea ce mai tarziu va fi istorie, oricat le-ar conveni sau nu celor plecati. Ii vad plangandu-si dorul de tara, de prieteni si de rude, dar raman acolo. Citesc pe diverse site-uri comentariile lor la adresa guvernantilor si nu stiu ce sa fac: sa rad sau sa plang. 
Dupa opinia lor cei care au fost la putere au furat, cei care sunt acum fura iar oricine va veni, inevitabil va fura si tara se duce de rapa. Insa nu am vazut pe absolut nici unul dintre acesti „analisti politici ad-hoc” sa vina macar cu un nume sau cu o idee concreta. Sa spuna unul „uite, eu as zice ca Vasilica X-ulescu e bun. A facut cutare si cutare lucru bun, merita sa fie in fruntea noastra”. Nimic. Stiu doar sa dea din gura, atat. De acolo. Se face copy-paste sau share la un articol, se comenteaza si se injura savuros, dar atat. O idee, o initiativa concreta, un indemn, ceva constructiv – nimic. Nici nu s-a inscaunat bine noua conducere ca deja ei stiu ce o sa faca, deja stiu ca nu e buna. Bineinteles ca fiecare dintre noi are dreptul la o opinie personala, insa parca nici sa carcotim continuu la orice… Sau or fi avand ceva premonitii…?
Curios este si faptul ca multi dintre cei care se tanguie pe facebook ca muncesc de nu-si vad capul pe meleaguri europene posteaza zilnic zeci de articole si comentarii. Curios. Acestea necesita timp. Sa citesti articolul, sa-l distribui, sa te gandesti la un comentariu, sa-l scrii si sa-l publici. Atunci cand mai muncesc acestia si cum? Desi din comentariile postate se vede usor ca foarte multi nici nu ajung sa citeasca mai jos de titlu ca deja dau “share” fara sa citeasca si sa judece ceea ce scrie in articol. E destul titlul pentru a se arunca in critici vehemente.
Iar astia nu vor nici in ruptul capului sa inteleaga ca prin plecarea lor nu sunt decat niste pribegi, ca banii pe care ei ii trimit de acolo familiilor nu raman in tara decat intr-o foarte mica masura, ca a munci intr-o tara straina nu rezolva in nici un fel problemele Romaniei. Eu pe astia ii numesc tot traseisti. Am avut niste schimburi de replici dure pe facebook cu niste persoane carora le-am atins probabil orgoliul. Normal. Adevarul doare. Mai ales cand cuvintele mele fac referire la o categorie in general. Ca oriunde, nu toti sunt la fel. Insa daca 
ar citi si ar cauta sa inteleaga inainte de a se “aprinde” ar fi mai bine. Una dintre ele chiar mi-a spus, textual: ”Te iert, dar data viitoare te caut in toata Moldova”. Pentru? Ce rezolva? Dar de ce nu ar veni in tara cu o idee, cu ceva? Sa caute sa ne unim, sa devenim o forta si sa schimbam destinul Romaniei si implicit al nostru, al romanilor? Imi pare rau, dar indiferent de cand si unde sunt plecati, in Spania, Italia, Franta, Anglia, oricate exemple de „cum e acolo” imi dau, atunci cand vin in concediu cei mai multi imi demonstreaza fara echivoc ca nu au priceput nimic. Mentalitatea lor ramane tot cea cu care au plecat de aici. I-am vazut pe unii care cand vin cu masina au impresia ca soselele si strazile romanesti sunt tarlaua lor personala. Incalca orice reguli de circulatie si de bun simt. Ca ei sunt boieri, vin „de afara”, nu ca parlitii de noi, prostii care am ramas in tara. Si mai si spun ca acolo, in Italia de pilda, nu ar avea curajul sa faca asa ceva. Pai bine bai, „stranierule”, daca te crezi atat de destept si de ajuns, atunci de ce nu demonstrezi ca ai invatat si ceva civilizat acolo? Vii si ne arati aceeasi marlanie cu care ai plecat, ba chiar una mai mare.
Daca e sa stam stramb si sa judecam drept, cum se poate dezvolta Romania prin plecarea romanilor in strainatate? Pe scurt, tu te duci si muncesti acolo pentru 500 – 1000 – 1500 de euro. Din care incepi sa scazi ba chiria, ba mancarea, ba una – alta din cele trebuincioase. Unii sunt fumatori, altii mai consuma alcool, deci oricum nu ramai cu mare lucru. Si mai trimiti si acasa cate o suta, doua, cinci sute pentru a-ti ajuta familia ramasa aici. Care familie ii cheltuie pentru un trai mai bun. Cumpara un televizor LCD sau LED de cel putin un metru diagonala, frigider de doi metri, congelator, ustensile de bucatarie noi, un iphone ultimul racnet, haine cat mai moderne, eventual de firma, mai pun un termopan, mai schimba un parchet, incep sa-si permita o alimentatie la care pana acum nu aveau acces si lista ar putea continua inca vreo ora. Nu spun ca e ceva rau. Fiecare dintre noi vrea sa traiasca intr-un anumit confort. Traim intr-o societate dezvoltata, intr-o lume a consumerismului si a orgoliilor prostesti. Sa nu cumva, Doamne-fereste sa aiba vecinul mai mult decat am eu….
Problema insa e alta, si e foarte grava. Dintre toti acestia, oare cati incearca sa gandeasca si dincolo de ziua de maine, la ce ramane de pe urma lor? Cati dintre ei realizeaza ca de fapt banii trimisi nu raman in tara? Fiindca in proportie de cel putin 90% lucrurile pe care familia lor le cumpara aici sunt importate sau produse aici de marile concerne straine? 
Noi, Romania, ce mai producem? Cine mai munceste in tara asta? Ce a ramas din atatea fabrici si locuri de munca? Ruine! Cat sa ne mai vindem? Cat vom mai lasa samsarii sa ne jefuiasca? Iata, un kilogram de cirese din livada romaneasca a ajuns sa coste de 4 – 5 ori mai mult decat portocalele si bananele aduse de la mama naibii. Bineinteles, „strainezii” nostri vor da vina tot pe guvernanti. Dar pe astia cine i-a ales oare? Si cum se face ca i-am urcat in acele scaune dar nu-i mai putem da jos? Nu cumva vina ne apartine? Nu cumva avem conducatorii pe care-i meritam? E trist, e dureros, dar asta-i crudul adevar.
Suntem vreo 9 milioane de romani cu drept de vot. Inclusiv cei din diaspora. Oare cum ar fi ca macar vreo 3-4 milioane din toata tara impreuna cei din diaspora sa mergem sa facem un miting la Bucuresti pentru a ne cere drepturile, pentru a-i obliga sa respecte Constitutia tarii si Legea in general? Fiindca acum Legea este facuta si se aplica doar in ce ne priveste pe noi, cei „de jos”. Au putut sa condamne la inchisoare o batrana de peste 80 de ani pentru o gaina, dar cei care delapideaza miliarde din banii nostri sunt de neatins. Daca rulez cu 2-3-5 km/h peste viteza legala sunt amendat, iar daca ma apropii de limita admisa la alcool consumat pot ramane chiar fara carnet. Insa o puslama care se urca beat la volan, nu opreste la semnalul politiei, goneste cu 180 km/h prin oras, face accident si omoara doi oameni nevinovati este cercetat in stare de libertate. Nu prezinta pericol public. Pentru ca ta-su e bancher. S-au cheltuit miliarde de euro pe lucruri fara rost, dar pentru ceva util nu s-au gasit bani. Avem piscine, partii de milioane de euro, parcuri in sate situate la munte, in padure, stadioane in localitati in care nici macar nu are cine juca fotbal, avem chiar in premiera mondiala un stadion in panta. Dar nu s-au gasit bani pentru a trage sateanului o teava de apa pana in casa. Nici pentru canalizare, nici pentru gaze, nici pentru curent electric. Costa prea mult, nu sunt fonduri. S-au construit diverse obiective la niste preturi care frizeaza ridicolul. Aceleasi obiective pe care alte tari le faceau la cel mult un un sfert de pret. Pe astia cine si cum ii trage la raspundere?
Departe de mine gandul de a incita la violenta. Personal nu sunt de acord cu manifestatii de genul celor din Grecia, Franta sau Anglia. Oricat de nebun ar fi Basescu, nu cred totusi ca ar pune tancurile pe noi. Nu cred ca in Bucurestiul zilelor noastre s-au putea naste un nou Tien An Men. Si chiar daca ar face-o, tot am ramane destui sa daramam gardurile Cotroceniului si sa-l scoatem de acolo. Nu-i doresc soarta lui Ceausescu, soarta care era deja pecetluita cu mult timp inaintea acelui simulacru de proces. Ala a fost doar de ochii lumii, verdictul era dat deja. Nu. Basescu ar scapa prea usor. Sa fie scos, cercetat impreuna cu toti cei ce i-au cantat in struna (Boc, Udrea, Videanu, Ungureanu si toti ceilalti), judecat de noi, poporul si fortat sa traiasca impreuna cu ei si familiile lor exact asa cum am trait noi prin „bunavointa” lor. La limita subzistentei. Fara scoli straine, fara bani in banci, fara medici vienezi. Doar de pe o zi pe alta.
Dar cine sa faca aceste lucruri? Romanii? Nu, in nici un caz. Romanii nu sunt uniti, fiecare e pentru el. Legea junglei. Se sapa si se mananca unul pe altul pentru o nimica toata. Si asteapta sa vina altii sa le faca traiul mai bun. Eventual sa faca Dumnezeu o minune. Povestea cu drobul de sare e atat de actuala…
