Sfârșit de ianuarie alb pe plaiuri mioritice. Țin minte din vremea când eram elev că învățam la școală despre iarnă. Poezii, povești, povestiri în care era zugrăvită frumusețea anotimpului alb, bucuria copiilor – și nu numai a lor – la vederea câmpului acoperit cu omăt, veselia prichindeilor pe derdeluș, bătrânii stând la gura sobei gândindu-se că pătura de zăpadă face bine terenurilor cultivate cu atâta speranță încă din toamnă.
Îmi amintesc, de asemeni, cum bunicul meu îmi povestea despre iernile acelea de după război, când nu mai putea nimeni să spună că i-a sărit vecinul gardul din simplul motiv că gardul era deja la doi-trei metri sub zăpadă.
Mi-a povestit, de asemeni, cum în iarna crâncenă a anului 1941 a căzut prizonier la ruși în luptele de la cotul Donului, cum vedea în jurul său oameni murind degerați, răpuși de ger și de foame, cum ostașii care mai supraviețuiseră încercau să-i îngroape pe cei morți însă cazmaua se rupea în pământul înghețat bocnă ca și cum ar fi încercat să sape în beton.
Mi-a povestit bunicul meu multe lucruri despre viața românilor în iernile trecute. Ierni crâncene, cum le denumea el. Și din toate astea am înțeles că un singur lucru poate salva vieți: omenia.
Din păcate și din fericire bunicul meu a plecat dintre noi dinainte da Lovitura de Stat din 1989. Spun din păcate fiindcă a fost un om așa cum rar mai găsești în ziua de azi. Și spun și din fericire fiindcă acum, în aceste vremuri, nu l-aș putea privi în ochi. Dacă m-ar întreba nu i-aș putea răspunde pentru ce a luptat el în război, pentru ce a îndurat chinurile din lagărul rusesc și ce s-a ales de țara asta.
Astăzi suntem, iată, la sfârșitul lui ianuarie și vedem pe toate posturile Tv numai știri și emisiuni apocaliptice. Titluri ca „Urgia albă”, „Vreme apocaliptică”, „Infernul zăpezii” și alte aberații sunt la ordinea zilei. Deși nu este nimic nou sub soare. Sau sub omăt… Suntem în mijlocul iernii, iar pentru cine se mai miră încă, îi aduc la cunoștință că la latitudinea climei temperat-continentale (dacă știe măcar ce-i aia) unde este situată România pe hartă, iarna ninge. Vajnicilor noștri jurnaliști le pot spune că așa cum vara vine și cu perioade de secetă și cu perioade de ploi și cu perioade de caniculă, iarna își are și ea metehnele ei: ba un viscol, ba un crivăț, ba un ger, ba ninsori abundente. Acum o lună se lamentau toți pe la Tv că vom petrece sărbătorile fără zăpadă. Și…? S-a stins Universul din cauza asta? Pariez că dacă acum, în aceste zile, ar fi fost perioada sărbătorilor tot nu ar fi fost bine și tot ar fi țipat toată presa: cum să-și facă românul aprovizionarea pe urgia asta? Deci oricum ai da-o tot nu e bine.
Eventual s-ar putea introduce la bacalaureat un subiect de baraj: Răspundeți prin „adevărat” sau „fals” la următoarea afirmație: „Iarna ninge”. Același subiect ar putea fi folosit și la departajarea candidaților pentru diferite posturi din administrațiile județene și locale…
Bineînțeles că nu pot fi nepăsător la necazurile oamenilor. E adevărat că sunt sate sau comune întregi îngropate la propriu sub nămeți. La fel ca în iernile anilor 40-50. La fel de adevărat este că sunt cazuri în care ambulanțele sau pompierii nu pot ajunge din cauza troienelor acolo unde este nevoie imperativă de ele. Și este absolut normal, oameni fiind, să facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe cei năpăstuiți. Dar de aici până la circul mediatic pe care-l vedem zilnic e o cale. Destul de lungă.
Aș lua un exemplu de la ruși. E drept că acolo intervin sutele de ani de adaptare a organismului locuitorilor la vitregiile climatului, dar sunt câteva lucruri care cred că merită aduse în atenție.
În regiunea Yakuția temperaturi de 30-40 de grade sub zero sunt la ordinea zilei. În Oymyakon, principalul oraș al regiunii, supranumit și „Polul Frigului” fiindcă aici s-a înregistrat în 1926 recordul de temperatură scăzută într-o localitate locuită permanent (-71,2 grade Celsius), se închid școlile doar dacă temperatura scade sub minus 55 de grade Celsius! Doar grădinițele se închid ceva mai devreme, de la 
minus 50 de grade… Tot în Oymyakon există și o piață în aer liber, care este deschisă tot timpul anului. Marea majoritate a mărfii expuse constă în pește congelat. Însă lângă tarabele cu pește sunt niște vânzători, niște oameni care îndură gerul fără să se lamenteze. Deși mulți au mașini, majoritatea preferă ca pe timpul iernii, pe viscole puternice și când stratul de zăpadă este destul 
de gros, să folosească mijloacele de transport în comun. Sunt destui oameni înstăriți și acolo, dar nu le cade fundul dacă merg cu autobuzul chiar dacă acesta are stația la 3-4-500 de metri de serviciu sau casă. La fel, atât cei săraci cât și ci înstăriți, deși cu toții sunt, ca și noi, plătitori de taxe, nu se sfiesc să pună mâna pe lopată fără să țipe că Primăria nu le degajează zăpada de pe aleea din fața blocului sau din parcarea în care își țin mașina. Acolo Primăria intervine doar pe arterele principale. Atât. Străduțele din cartiere sunt întreținute de locuitori.
O zi de iarnă în Oymyakon, la -46 de grade celsius:
Iarna în Yakuția:
Și nu pot să nu mă întreb cum ar prezenta tembeliziunile românești o situație ca aceasta…
Însă la noi sunt destule aberații de care, spre binele nostru al tuturor, ar trebui să ne lepădăm cât mai curând.
Da, suntem cu toții plătitori de taxe. Dar asta nu înseamnă că trebuie să stăm cu mâinile în sân și să țipăm spre Primărie.
Vedem zilnic la emisiuni tot felul de acuzații la adresa unora sau altora în încercarea de a găsi neapărat niște vinovați. Sunt demiși prefecți, directori și alte personaje. Și…? Ce s-a rezolvat cu asta? Respectivul a fost mutat pe altă funcție, poate inferioară, dar la fel de călduță și bine remunerată. În afară de demitere nu am văzut să fie cineva tras la răspundere în alt mod.
Nu am văzut pe nici un post arătându-se parazăpezile care ar trebui să fie pe câmp dar ele îngrădesc cotețul porcului dintr-o curte…
Toate televiziunile fără excepție, prezintă situația din țară cât mai bombastic și cât mai dramatic. Fraților, e o iarnă la fel ca oricare alta! O iarnă așa cum a mai fost și cum cu siguranță vor mai fi, indiferent cum prezentați voi lucrurile. Singura diferență între iernile anilor 40-50 și cea de acum este că pe atunci nu exista mass-media actuală.
A! Și mai e o diferență: pe atunci și oamenii, cetățenii orașelor, cu mic cu mare, puneau mâna pe lopată, nu doar salariații administrației locale. Acum…?
Astă toamnă eram avertizați de aceeași mass-media că va fi crunt: cea mai friguroasă iarnă din ultima sută de ani! Iată doar articolul „specialiștilor în știri”, deși informația a fost preluată de presă în cvasitotalitatea ei. Mă uit în calendar și constat că suntem la finalul lunii ianuarie și iarna abia începe să-și intre în drepturi. Or, când spui cea mai friguroasă iarnă se subînțelege că de prin decembrie până cel puțin prin februarie ar trebui să fie urgia de pe pământ. Însă e știut că în acea afirmație un rol foarte important l-a jucat politicul. Fiindcă făcând un astfel de anunț se justifică oarecum dispariția unor bani, atribuirea unor contracte anumitor persoane, etc. „Prietenii știu de ce”…
Abia a început această „urgie albă” că presa a mai scos un iepure din pălărie. După cum scrie „Opinia Timișoarei” dar și alte site-uri ale „marilor” noștri știriști, vine vara cea mai caniculară din istorie! Repet: din istorie! Secetă, caniculă și tot tacâmul. Deci în întreaga istorie a umanității nu s-a mai întâlnit o stfel de vară, după mintea unora… Oare cât de proști ar trebui să fim pentru a mai pune botul la aceste aberații, mai ales văzând câte „previziuni” s-au îndeplinit până acum?
Cât despre onor conducătorii țării… Sunt lămurit de mult timp. Toți, dar absolut toți dau cu bățul în baltă atunci când e vorba de luat niște măsuri concrete. Vinovați sunt întotdeauna alții. Eventual morții, așa cum a afirmat acum doi ani Mircea Toader – vezi articolele Cretinismele puterii și Când nesimțirea nu are limite din 14 februarie 2012. Vi se pare că între timp s-a schimbat mare lucru?
Pentru mine treaba e simplă: E IARNĂ. Punct. Poate ninge sau poate nu, poate va viscoli sau poate nu, poate va da înghețul sau poate nu… Asta-i clima, astea-s condițiile, că îți convine sau nu, cu natura nu te pui.
Scris de Marian, 29 Ianuarie 2014Foto: Contrasens, Kristofer, Talent Irosit
