România. O țară mică, o națiune umilă – chiar prea umilă – dar cu bogății imense. De-a lungul istoriei sale milenare aproape că nu a fost an în care cotropitori de diverse nații să nu-i forțeze hotarele. Fiindcă era pentru ei un adevărat El Dorado. Aici găseau tot ceea ce aveau nevoie: păduri seculare, câmpii mănoase, ape limpezi, oameni muncitori și mai ales visul oricui: femei frumoase și mult aur. Multe popoare s-au îndreptat „cu cățel și purcel” spre actualul teritoriu al României, indiferent dacă pe atunci se numea Dacia sau Vlahia. Însă prea puține au avut sorți de izbândă. Iar asta datorită faptului că 
dacii sau vlahii sau românii, pe lângă faptul că erau foarte pricepuți la muncile câmpului și creșterea animalelor, erau ași și la mânuirea arcului, sabiei și buzduganului atunci când situația o impunea. Însuși împăratul Traian, după două războaie grele purtate între anii 101-102 și 105-106, utilizând o treime din efectivul întregii armate a Imperiului Roman, după înfrângerea Daciei a organizat la Roma cea mai mare și mai costisitoare festivitate, care a durat 123 de zile, cantitatea de aur și argint prădată din Dacia de către romani fiind apreciată de cronicarii antici drept fabuloasă. Prin trădarea acelei „cozi de topor” Bacilis, confident al regelui dac, romanii descoperă în albia râului Sargeția tezaurul lui Decebal, 
evaluat de istoricul francez Jerome Carcopino (1881 – 1970) la circa 165.500 kg de aur și 331.000 kg de argint. Un tezaur în fața căruia până și faraonul egiptean părea un biet prăpădit. Iar asta într-o țară „sălbatică” și „necultivată”… Care nu știa să vorbească și să socotească… O țară care – ne spun „anumiți” așa-ziși istorici a fost fericită să dea totul romanilor și să învețe limba latină… Să fim serioși… Chiar și după cucerirea sângeroasă a mai puțin de o șesime din teritoriul Daciei, Traian a continuat să stoarcă de aici tot ce se mai putea. La fel cum fac alții acum, după două milenii. Zeci de mii de daci au fost duși atunci în sclavie la Roma, alte zeci de mii au fugit din Dacia pentru a evita sclavia. Vi se pare un scenariu cunoscut al zilelor noastre? Se întâmpla acum 2000 de ani! Iar asta abia după sinuciderea lui Decebal. Faptul că împăratul a sărbătorit aproape patru luni de zile când abia după vreo șase ani de război a reușit să cucerească doar 14% (14 la sută!) din teritoriul Daciei spune multe.
Au mai venit apoi huni, turci, tătari și alte nații. Nici ele nu au repurtat multe victorii însemnate. Chiar dacă românii uneori erau biruiți pe moment, în scurt timp se ridicau la luptă și își recăpătau libertatea. Însă, bineînțeles, în perioadele de ocupație bogății inestimabile luau drumul străinătății.
Faptul că și în ziua de azi se continuă înstrăinarea acestor bogății dovedește că avem cu adevărat o țară bogată. De mai bine de 2000 de ani se fură pe rupte și încă mai este de furat! Doar oamenii sunt săraci. Iar cei mai mulți dintre aceștia sunt, din păcate, săraci și cu duhul…
Astăzi nu se mai poartă războaie sângeroase între români și invadatori străini. Astăzi invadatorii stau la adăpost și comandă. Fiindcă întotdeauna într-o pădure trebuie să fie și uscături. Trădători cum au fost Bacilis, Basta, iar în timpurile noastre o întreagă „armată” școlită de „democrația” corporatistă de la prim-ministru în jos.
Potrivit legendei, democrația înseamnă că statalitatea se supune voinței poporului. Că statul de drept se bazează pe justiție, pe respectarea legilor și mai ales a „Bibliei” oricărei țări, Constituția. Se spune că democrația apără drepturile cetățenilor. Dreptul la viață, la libera exprimare, la libera circulație, la proprietate privată, la grevă, la apărare, la ocrotirea sănătății, la învățătură, etc. Însă aceasta este doar o legendă. Al cărei sâmbure de adevăr a fost și el ros de șobolanii politici.
Constituția României este călcată zilnic în picioare de cei pe care (credem că) noi i-am ales. Da, într-adevăr, am fost la urne, am ștampilat acea hârtie, însă pe undeva prin cercurile înalte jocurile erau făcute cu mult timp înainte de ziua votării. Au fost aleși cei care trebuiau să fie aleși după cum dictează interesele anumitor corporații și guverne. Iar cel mai grăitor exemplu este marea farsă numită Referendum din 29 iulie 2012.
Mă gândeam deunăzi: bogățiile din subsolul României (aur, petrol, gaze, metale rare, uraniu și atâtea altele) s-au format cu milioane de ani în urmă, pe când nici maimuțele nu populau pădurile. Cu mult înainte ca ele să apară, să coboare din copac și să se transforme în oameni. Adică o altă specie de animale, dar cu înfățișare umanoidă. Iar acele resurse ar mai putea sta acolo încă multe milioane de ani de-acum înainte. Deci ce-i așa mare grabă ca ele să fie scoase? Nu au termen de valabilitate!
Ne strofocăm toți – dar absolut toți! – de la Băsescu, Ponta, deputați, senatori, miniștri, noi, oamenii de rând rămași în România și până la cei plecați la muncă prin alte zări că facem totul pentru binele copiilor noștri, pentru viitorul lor… Baliverne! Pentru care copii? Pentru care viitor? Ce le lăsăm copiilor noștri? O țară distrusă, fără industrie, (aproape) 
fără agricultură, fără păduri, cu un sistem educațional lamentabil, cu un sistem sanitar în comă, cu apele și pământul otrăvite prin fracturare și cianurare, secătuită de resursele din subsol, dar plină de mall-uri, de „fabrici” de scos bani din buzunar. Bani pe care așa puțini cât mai sunt acum, criminalii din Guvern continuă să ni-i împuțineze. Fiindcă tot ceea ce face actuala clasă politică în România de azi are o singură denumire: GENOCID. Sub oblăduirea intereselor americane și europene.
Marea majoritate a românilor, orbiți de așa-zisa libertate, îndobitociți de tot felul de popi care se dau drept „reprezentanții Domnului în teritoriu”, prostiți de pojghița strălucitoare a reclamelor corporatiste, ademeniți în îmbrânceli cu promoții la produse de care în general nu au nevoie, cu mințile sucite de manipulările grosolane ale posturilor Tv prin emisiuni cel puțin îndoielnice, învățați să fie duși de nas de mirajul unui ban în plus și o brumă de confort plătit prea scump, chiar nu realizează – iar mulți, în ipocrizia lor, nu vor să realizeze – că de fapt acum, în perioada aceasta, se pregătește noua generație de sclavi: propriii copii. Aceștia, când ajung în floarea vârstei, au de ales doar din două rele: ori rămân în țară la cheremul corporațiilor, ori pleacă în pribegie să hămălească pentru alții. Fiindcă părinții de azi, e adevărat, se gândesc la ziua de mâine. Dar prea puțini se gândesc la „mâinele” acela de peste 10, 20, 30 de ani sau chiar mai mult.
Îl înjuram pe Silviu Brucan când spunea că vor trece 10 ani până să înțelegem noi democrația, libertatea și Statul de drept. Acum spun că Brucan a fost totuși extrem de optimist. Iată, au trecut 24 de ani, un sfert de veac, iar românii trăiesc și mai prost decât atunci.
Ne-am băgat ca berbecii în Uniunea Europeană. Acum, după 7 ani de la „mărețul eveniment”, cred că ar fi bine să punem în balanță avantajele și dezavantajele devenirii a ceea ce numim pompos „cetățeni europeni”. Ne-am făcut „cei 7 ani de-acasă” sau ne facem parastasul de 7 ani? Eu personal tind să cred că a doua variantă e mai aproape de adevăr. Periculos de aproape… Deocamdată Statul de Drept a murit în România. A murit și democrația. Urmăm noi…
Iată ce se întâmplă în Ukraina. La Kiev SUTE DE MII de oameni, după unele surse chiar peste un milion, au ieșit din case să protesteze împotriva Guvernului.
La noi, din aproape 2 milioane de locuitori câți are Bucureștiul, e lucru mare dacă se strâng cu chiu cu vai 1000 de persoane. Dar îi înjurăm cu năduf pe guvernanți…
În Italia Jandarmii au trecut de partea manifestanților:
În Thailanda Forțele de ordine și-au depus echipamentul și s-au așezat încolonați pe caldarâm în solidaritate cu demonstranții:
În noaptea de 8 spre 9 decembrie 2013 Parlamentul bulgar a fost arestat de popor, spune site-ul Capitalism pe Pâine preluând un articol din The Guardian.
La noi…? Jandarmii atacă mișelește, la adăpostul întunericului, niște bieți țărani la Pungești. Iar în București ciomăgesc de-a valma, rupând mâini și picioare oricui le iese în cale.
Pungești:
Pungești:
București:
Români! 22 Decembrie se apropie!
Să le demonstrăm celor ce au căzut în ’89 că nu au murit degeaba! Să facem ca anul electoral 2014 să nu mai existe pentru actuala clasă politică! În general sunt un om împotriva violenței, însă la comportamentul politicienilor și al jandarmilor doar prin violență, tăbărând pe ei cu milioanele putem să-i îndepărtăm. Un șobolan care ți-a intrat în casă nu iese oricât l-ai ruga, ci doar dacă dai cu bolovani în el. Iar guvernanții noștri nu fac excepție. Să îi adunăm pe toți și să reedităm procesul de la Nurnberg. În România.
E o vorbă perfect adevărată: „Politicienii sunt ca porumbeii: cât sunt jos îți ciugulesc din palmă, iar când ajung sus ți se cacă în cap.”
Scris de Marian, 10 decembrie 2013
