27 Decembrie 2014. O zi de excepție pentru mass-media românească. Ziua în care pentru „profesioniștii” din presă s-a declanșat Iadul Alb.
După destul de mult timp în care m-am ținut deoparte, astăzi am încercat să mă uit pe site-urile posturilor românești „de știri”. Realitatea, România Tv, Antena 3, toate țipă. Vin ninsorile! A venit iarna! Trafic de coșmar! Cod galben! Urgie! Apocalipsa!
Am luat aparatul foto, am ieșit în balcon și am fotografiat „Iadul Alb” din Bacău. Am fost bineînțeles șocat, oripilat, îngrozit până în măduva oaselor de urgia care tocmai se desfășura afară, în fața ochilor mei:
„Nu știu alții cum sunt”, dar pe mine așa mă ia o stare de nervi… Limba română este extrem de frumoasă și bogată. Dar din păcate mult prea săracă în cuvinte care să poată descrie cu exactitate anumite stări și sentimente. Să le spun proști, tâmpiți, panicarzi, cretini sau doar manipulatori?
Acum vreo două-trei zile marele ProTv titra la unul dintre jurnale: „Cel mai călduros Crăciun din istorie”. Dar n-am înțeles: din istoria omeniri? A Pământului? A Universului? Sau a prostiei lor?
Oricum, nu era bine. Crăciun fără zăpadă? Urât… Dar uite că de acum vine zăpada. Și tot nu-i bine.
Băi jurnaliștii lu’ Pește stricat (la cap), mai puneți mâna pe câte o carte. Dar… mai bine nu vă obosiți dacă e prea mare efortul. Vă dau eu un pont, gratis: la latitudinea la care se află situată (și) România, în general iarna ninge. Da, poate fi ceva ce neuronul vostru singuratic nu a reușit să proceseze. Dar uite că iarna are prostul obicei de mai veni și cu ninsori, viscole, nămeți, geruri, înghețuri. Și obiceiul ăsta îl are de vreo 3 miliarde de ani, încă de pe vremea când Pământul ăsta care vă suportă pe voi și prostia voastră s-a răcit. Nu are rost să intru în amănunte, oricum este mult peste puterea voastră de înțelegere chestiunea asta cu răcirea sau cu deriva continentelor și altele. Dar puteți să mă credeți pe cuvânt: iarna ninge. Adică de pe la începutul lui decembrie (uneori chiar mai devreme) până prin martie sau chiar aprilie peste scumpa noastră glie strămoșească se așterne omătul. Uneori mai mult, alteori mai puțin.
Mai întrebați-vă și voi bunicii despre treaba asta. Și or să vă povestească despre iernile acelea din anii ’40 – ’50, când nu mai țipa nimeni că i-a sărit vecinul gardul. Fiindcă gardul era la vreun metru sub zăpadă. Sau despre iarna anului 1954.
La fel, să vă povestească veteranii care au luptat în cel de-al doilea război mondial despre cum le rămânea pielea lipită de mitralieră și despre iernile acelea rusești…
Iar voi acum, în secolul XXI vă dați de ceasul morții că la sfârșitul lunii decembrie se vor depune 20 de centimetri de zăpadă? Wow, frate! 20 de centimetri!
Anul trecut, prin septembrie, vuia presa că va fi cea mai friguroasă/geroasă iarnă din ultima sută de ani. Sincer, mie nu mi s-a părut. Au fost vreo 3-4 săptămâni de iarnă „adevărată” cu ninsori și viscole, dar… cam atât.
Ca de obicei, toate televiziunile, fără excepție, prezintă situația din țară cât mai bombastic și cât mai dramatic. Fraților, e o iarnă la fel ca oricare alta! O iarnă așa cum a mai fost și cum cu siguranță vor mai fi, indiferent cum prezentați voi lucrurile. Singura diferență între iernile anilor 40-50 și cea de acum este că pe atunci nu exista mass-media actuală.
A! Și mai e o diferență. O mare diferență: pe atunci și oamenii, cetățenii orașelor, cu mic cu mare, puneau mâna pe lopată, nu doar salariații administrației locale. Acum…?
Ce-ar fi să mergeți într-un „schimb de experiență” la colegii jurnaliști din Rusia? Puteți să vă documentați direct pe teren, eventual prin Yakuția, pe la Oymiyakon…
Iată niște exemple de pe acolo. Apoi veniți acasă și scrieți despre „urgia albă” din România.
O zi de iarnă în Oymiyakon, la -46 de grade celsius:
Vajnicii noștri jurnaliști, în special de la presa „centrală” s-au obișnuit să facă din rahat bici și din țânțar armăsar. Se umflă rânza-n ei să ne prezinte cât mai pompos și panicard niște situații absolut normale. Dar despre ceea ce ne-ar interesa în mod direct… nimic.
Pe mine, apropo de iarnă, viscole, geruri și nămeți m-ar interesa mai mult care mai e situația de la Pungești. Da, știu, am eu un fix cu Pungești-ul…
Cum suportă „bieții” jandarmi frigul pe lângă gardul Chevron-ului, de pildă. Și cât timp vor mai sta pe acolo?
Chestiile astea cu „Infernul alb”, cu „Apocalipsa” celor 10-20 de centimetri de zăpadă chiar mă lasă rece. Ba mă mai face să mă și gândesc la câți mâncători de rahat iau bani degeaba. Și la cât de tâmpit trebuie să fii tu, ca patron de presă, să plătești salarii pentru astfel de tâmpenii…
Băi oameni buni, e iarnă. Și iarna ninge. Punct.
