Noi, românii, suntem un popor cu o bogată varietate de tradiții. Unele strămoșești, altele dobândite odată cu instaurarea așa-zisei democrații. Obiceiurile de Crăciun de pildă, vechi de secole, și-au mai pierdut din originalitate, fiind updatate vremurilor moderne. Altele, ca Halloweenul sau Valentine’s Day au fost importate de peste ocean fiindcă, vezi Doamne, ăia-s mai civilizați decât noi și avem ce învăța. Așa că în februarie sărbătorim Ziua Îndrăgostiților deși avem și noi Dragobetele nostru secular. Dar ăsta s-o fi învechit, nu mai corespunde timpului în care trăim și a trebuit să fie revizuit, așa cum trebuie revizuită și Constituția.
Însă în România s-au încetățenit și alte câteva tradiții mult mai noi, de la care nu ne abatem sub nici o formă. Una dintre ele o sărbătorim în fiecare an odată venirea zăpezii. Nu 
are o dată fixă, ea corespunde întotdeauna cu prima ninsoare. Iată, și în acest an, suntem aproape de mijlocul lui decembrie și ninsoarea ne-a luat prin surprindere! Jumătate de an, de la începutul verii, noi nu ne-am închipuit că va veni iarăsi iarna. Și nu ne-am închipuit, probabil, nici că iarna, de obicei, ninge. Astfel că vedem pe toate posturile de știri tot felul de lamentări idioate. „Nu credeam să vină ninsorile”, „nu eram pregătiți”, sunt două din laitmotivurile zilnice. Plus cea mai tare formulare: „se circulă în condiții de iarnă”. Sunteți căzuți în cap? În ce condiții vreți să circulați în luna decembrie? Tropicale?
Sunt tradiții bune sau păguboase. Tradiții frumoase și altele urâte. Dar și unele și celelalte sunt respectate cu sfințenie de către români. „Omul gospodar își face vara sanie și iarna car” nu este decât o zicală, nu a dat Parlamentul o astfel de lege. Nu putem să ne luăm după ea și să încălcăm tradița strămoșească. Nu suntem noi cu nimic vinovați că așa e obiceiul la români. Fiindcă atunci când suduim vitregiile naturii sau „mânia Domnului”, toată lumea asta este vinovată, dar în nici un caz noi, românii. Noi suntem niște sfințișori cu cerculețul deasupra, cântând la liră călare pe un norișor pufos. Doar n-o să punem noi mâna pe lopată să deszăpezim cei 3 metri de alee din fața blocului în care locuim, că doar avem Primărie și plătim taxe! Primăria trebuie să vină să ne scoată și mașina de sub nămeții formați de ninsoarea de azi-noapte, tot Primăria trebuie să ne spargă şi gheața de pe trotuarul din fața casei sau magazinului nostru. Noi suntem simpli cetățeni plătitori de taxe, nu am adus noi ninsoarea. Nu noi am inventat al patrulea anotimp, iarna. Primăria este Instituție și ea se face vinovată de tot ce nu este bine în orașul nostru!
Încăpățânarea românului – ca să nu folosesc cuvântul prostie – este fără limite. Anunță meteorologii că în weekend vin ninsori grele și geruri, iar apoi la Tv vedem stiri de „breaking news” că „n” mașini au rămas întroienite prin munți și vremea le-a stricat weekendul turiștilor. Și mă întreb: cât de tâmpit poți fi să te anunțe că ai să rămâi înzăpezit acolo, dar tu totuși să te duci. Să ți se spună că vin viscole și geruri dar tu să pleci cu schiurile pe munte. Să ți se spună că sub zăpadă este gheață dar tu să mergi neapărat cu mașina proprie și apoi să blestemi că te-ai proptit cu ea în stâlp.
Altfel spus te bagi singur în gura lupului apoi țipi că te-a mușcat!
Și prostia supremă, care le întrece pe toate, este acea formulare pe care o auzi la majoritatea celor pățiți: „nu credeam să mi se întâmple tocmai mie”. Ce aberație! Orice i se poate întâmpla oricui și oricând. Cu o probabilitate ceva mai mică la cei care-și iau unele măsuri de precauție. Cel mai bun exemplu este cel al conducătorilor auto: poți fi un as al volanului și poți conduce oricât de preventiv. Tot există riscul să intre altul în tine.
O altă tradiție încetățenită la noi odată cu instaurarea democrației – tipic românești, evident – este intrarea cu oiștea-n gard la alegeri. Înjurăm 4 ani de zile, vrem schimbare, dar îi alegem tot pe ăia. Am ajuns un popor de sado-maso. Chiar dacă spunem că ne-am săturat de rău, alegem de fapt să continuăm tot rău. Și chiar mai rău, dacă este posibil.
Astă vară Ponta ne cânta şi ne încânta cu un refren demn de vechiul ”Şlagăre în devenire”. Spunea că USL nu va face nici un fel de alianţă cu UDMR. Pe 9 decembrie seara, când încă nu se uscase cerneala pe buletinele de vot şi abia se începuse numărătoarea lor, stimatul 
nostru prim-ministru anunţă că va chema UDMR la negocieri. Mă gândeam că ori mi s-a stricat televizorul ori m-a pălit senilitatea prea devreme. Am votat, ca atâţia alţii, pentru a înlătura această formaţiune de la Putere, iar Ponta vrea să-i cheme înapoi! O organizaţie care, chiar și dacă aruncăm o privire fugară prin Constituția României, fără a o aprofunda, vedem că UDMR nu are ce căuta în conducerea țării! Aproape tot comportamentul lor de până acum, sub aripa ocrotitoare a PDL, a fost total anticonstituțional. Așa că Ponta, dacă faci și cel mai mic dialog cu ungurii, pentru mine devii aceeași hahaleră ca Băsescu, Udrea, Boc și ceilalți.
La fel, am votat cu USL doar pentru ca PDL-iştii (ARD-işti sau sub ce mască s-ar mai 
ascunde) să nu mai acceadă în structurile puterii. Şi ce vedem azi? Datorită marii aberaţii numită redistribuire, PDL-ul este în Parlament! Pupezele Anastase şi Udrea sunt iar acolo unde se fac legile României! Ştim cu toţii ce au făcut astea în ultimii 4 ani, ştiu şi Instituţiile Statului, dar cui îi pasă? Ele sunt acolo şi ne dau, zâmbitoare, cu tifla. Astea două, care ar trebui să fie acum în puşcărie, zburdă voioase prin Parlament! Să mai am încredere în instituțiile Statului? Aiurea!
În 2009 s-a făcut un Referendum și am fost chemați la urne. Am votat atunci pentru maxim 300 de parlamentari. Ce a rezultat acum, la alegerile din 2012? 588 de parlamentari! Adică 288 de parlamentari în plus! Aproape dublu! 288 de persoane pentru care românul trebuie să scoată bani din buzunar! Am ajuns ca noi, la un număr de circa 20 de milioane de persoane – deși la un an de la Recensământ încă este o enigmă cifra exactă – să avem mai mulți parlamentari decât Statele Unite, la o populație ce se apropie de 310 milioane!
Atunci de ce mama naibii am mai fost chemaţi la urne? Ce este tâmpenia asta de lege a redistribuirii? Ce „minte creață” a putut concepe și vota asemenea aberație? Vreau să fiu 
şi eu redistribuit! Să reluăm alegerile ca să pot candida şi eu şi, chiar dacă voi ieşi pe locul 2 sau 3 sau 4, să ajung parlamentar. Nu mai vreau un salariu de 1000 de lei, vreau să căştig şi eu vreo 1000 de euro pe lună pentru somnul din plen! Nu mai vreau să-mi plătesc chiria şi întreţinerea la apartamentul de 39 mp în care locuim 4 persoane! Las’ să mi le plătească statul, adică omul de rând, prostimea românească, prin impozite! Şi apartamentul – dat de Stat, evident – în care voi locui trebuie să aibă măcar vreo 100-150 mp. Asta aşa, ca să fiu modest… De ce să mă spetesc eu muncind să-mi cumpăr maşină când o pot primi gratis de la Stat, cu şofer inclus în ofertă? De ce să mă chinui să merg la piaţă sau prin magazine când pot să servesc o masă copioasă la preţuri derizorii la restarurantul Statului? De ce să stâng bani tot anul ca să plec 3 zile la bunici la ţară, când pot pleca pe banii statului (ai românului) câte o săptămână-două prin Dubai, Bahamas şi alte destinaţii exotice? De ce cer toate astea? Fiindcă şi eu sunt român ca şi aleşii noştri – poate chiar mai român decât mulţi dintre ei – şi, conform Constituţiei României, am aceleaşi drepturi ca ei. Toţi cetăţenii României sunt egali în drepturi şi îndatoriri. Asta scrie în Constituție. Doar că ei, aleşii noştri sunt cu mult mai egali decât noi…
Nici nu s-au aşezat bine pe scaune şi onor parlamentarii noştri deja ne anunţă bucuriile care ne aşteaptă: taxe mai mari, scumpirea gazelor, scumpirea alimentelor, deci să tot trăieşti în România… „Poporul ales”…
Şi fiindcă vorbeam de tradiţii, iată că nu ne putem abate de la ele. Am vrut schimbare, avem schimbare: PDL-iştii din Guvernul de ieri au trecut în Parlamentul de azi. „Toate-s vechi şi nouă-s toate”…
Pe 9 decembrie îmi era ciudă că a venit nisoarea şi multă lume nu va ieşi la vot din acest motiv. Astăzi mi-e ciudă că nu s-au întors zăpezile din anii ’50, că nu a dat vreun potop pentru a nu mai merge nimeni la urne…
Părerea mea este că poporul a pierdut. A fost minţit, înşelat, batjocorit mişeleşte de o 
şleahtă de parveniţi aserviţi occidentului. Ni se tot spune despre greutăţile Uniunii Europene, de fonduri, de desfiinţarea sau nu a monedei euro, de Grecia, de Spania, de normele europene şi alte tâmpenii. Dar despre măsurile luate de conducătorii noştri, pe care noi i-am ales, pentru ca propriul popor să o ducă mai bine – tăcere totală. Nimic nu se poate pentru om, fiindcă suntem în UE şi pe ăştia îi interesează banul, nu omul. Adică am intrat în UE şi ne-am dat singuri… u.e…
Ce ar fi de făcut? Ar fi mai multe, dar nu se va face nimic. Fiindcă povestea cu drobul de sare este mai actuală ca oricând. Românul va continua să înjure pe la colţuri sau în faţa televizorului, iar în Piaţa Universităţii şi prin faţa Parlamentului se va circula normal. Sau mă rog… „în condiţii de iarnă”.
Nu pot încheia fără a reaminti, celor care au uitat sau a le aduce la cunoştinţă celor ce nu-l ştiau deja, un cuplet scris de cel mai mare pamfletar român, Constantin Tănase, în 1939. Și dacă tot vorbeam de tradiții, acest cuplet ne demonstrează că în mai bine de 70 de ani de când a fost scris, în România nu s-a schimbat absolut nimic în ce privește mentalitatea omului:
„Și cu asta ce-am făcut?”
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare.
Şi cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie.
Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare.
Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine.
Şi cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc într-una taxe-accize.
Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte.
Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete.
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii.
Şi cu asta ce-am făcut?
