Tradiții românești: drobul de sare
Noi, românii, suntem un popor cu o bogată varietate de tradiții. Unele strămoșești, altele dobândite odată cu instaurarea așa-zisei democrații. Obiceiurile de Crăciun de pildă, vechi de secole, și-au mai pierdut din originalitate, fiind updatate vremurilor moderne. Altele, ca Halloweenul sau Valentine’s Day au fost importate de peste ocean fiindcă, vezi Doamne, ăia-s mai civilizați decât noi și avem ce învăța. Așa că în februarie sărbătorim Ziua Îndrăgostiților deși avem și noi Dragobetele nostru secular. Dar ăsta s-o fi învechit, nu mai corespunde timpului în care trăim și a trebuit să fie revizuit, așa cum trebuie revizuită și Constituția.
Însă în România s-au încetățenit și alte câteva tradiții mult mai noi, de la care nu ne abatem sub nici o formă. Una dintre ele o sărbătorim în fiecare an odată venirea zăpezii. Nu are o dată fixă, ea corespunde întotdeauna cu prima ninsoare. Iată, și în acest an, suntem aproape de mijlocul lui decembrie și ninsoarea ne-a luat prin surprindere! Jumătate de an, de la începutul verii, noi nu ne-am închipuit că va veni iarăsi iarna. Și nu ne-am închipuit, probabil, nici că iarna, de obicei, ninge.
O altă tradiție încetățenită la noi odată cu instaurarea democrației – tipic românești, evident – este intrarea cu oiștea-n gard la alegeri. Înjurăm 4 ani de zile, vrem schimbare, dar îi alegem tot pe ăia. Am ajuns un popor de sado-maso. Chiar dacă spunem că ne-am săturat de rău, alegem de fapt să continuăm tot rău. Și chiar mai rău, dacă este posibil.
Şi fiindcă vorbeam de tradiţii, iată că nu ne putem abate de la ele. Am vrut schimbare, avem schimbare: PDL-iştii din Guvernul de ieri au trecut în Parlamentul de azi. „Toate-s vechi şi nouă-s toate”…
Pe 9 decembrie îmi era ciudă că a venit nisoarea şi multă lume nu va ieşi la vot din acest motiv. Astăzi mi-e ciudă că nu s-au întors zăpezile din anii ’50, că nu a dat vreun potop pentru a nu mai merge nimeni la urne…
