Viitor mai bun – o iluzie deșartă
Ne-am învățat să trăim cu sloganuri și expresii mărețe dar cu conținut putred. Auzim sau rostim zilnic aceleași lait-motivuri, fără a face însă nimic concret pentru a și ajunge acolo unde visăm. Fiindcă știm bine că nu sunt decât… vise.
„Noi suntem generația de scrificiu”… Oare? Expresia asta e mai veche de vremea lui Tudor Vladimirescu. A urmat apoi Revoluția Pașoptistă, apoi Războiul de Independență, Răscoala de la Flămânzi, Primul Război Mondial, criza Mondială de la începutul deceniului 3 al secolului XX, al Doilea Război Mondial, instaurarea comunismului, instaurarea așa-zisei democrații post-decembriste, tranziția spre economia de piață, tranziție ce nu se mai dă terminată, integrarea în Uniunea Europeană (deși cuvântul integrare mi se pare impropriu în contextul de azi), noua criză mondială cu măsurile de austeritate aferente. Deci de vreo 200 de ani încoace toate generațiile au fost de sacrificiu. Ce va urma? Și mai mult sacrificiu pentru oamenii simpli. Fiindcă pe plan mondial nu se întrevede nici o îmbunătățire. Ba din contră. Bogații se îmbogățesc, săracii sărăcesc. Iar România nu poate face excepție de la reguli. De la cele impuse de interesele unor bogătași.
„Plec la muncă în Italia (sau Spania sau Anglia, etc) pentru a-i oferi copilului meu un trai decent”… Oare? Chiar rezolvăm ceva în felul ăsta? Din 4 în 4 ani mergem la urne și ne votăm aleșii. Apoi, când vedem că nu le mai pasă de noi, ne luăm bocceluța și plecăm 
în pribegie, să nu fim sclavi aici. Fiindcă putem fi sclavi la alții. Ne plângem ce greu e acolo, cum suntem tratați ca niște animale de povară, cât ne spetim pentru niște bani pentru a trimite ceva și copilului sau familiei rămase aici. Iar când venim acasă din acele state „civilizate” arătăm că nu am învățat nimic acolo. Ne întoarcem cu o mârlănie și mai mare decât cea cu care am plecat, ne uităm cu un aer superior la „proștii” care au rămas în țară, după vreun an de stat pe acolo începem aici, cu voce cât mai sonoră „come se dice?” Uite-al dracu’, abia și-a scos nasul în lume și a și uitat „să vorbește” românește…
